Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian sau boala folosirii mouse-ului la birou

Sindromul de tunel carpian este una dintre cele mai cunoscute afecțiuni ale încheieturii mâinii care se manifestă prin prin compresia nervului median.Tunelul carpian este situat la nivelul mâinii, mai precis la încheietura dintre pumn și palmă. In tunelul carpian se găsesc tendoane și mușchii nervului median, care odată afectat poate determina inflamația tendoanelor învecinate.

Cauzele apariției  sindromului de tunel carpian

Această afecțiune este mai des întâlnită la femei față de bărbați.

Mâna dreaptă este mai predispusă să fie afectată de disfuncționalitățile petrecute în tunelul carpian.

Fenomenul are loc atunci când tunelul carpian este comprimat sau asupra lui se exercită un anumit grad de presiune. Compresia are ca rezultat senzații precum furnicături, amorțeală sau tremur. Mușchii se află în situația de a fi slăbiți și astfel mișcările naturale ale mâinii pot fi afectate serios mergând până la incapacitatea de efectuare a unor mișcări diverse precum ridicare,flexie sau extensie.

Deseori sindromul de tunel carpian se regăsește în cazul sportivilor de performanță, în special la cei care practică ridicarea de greutăți(culturiștii). Aceștia datorită mișcărilor repetitive de apucare a halterelor sunt predispuși la astfel de afecțiuni.

Iată care sunt și cele mai frecvente simptome ale sindromului de tunel carpian:

-acumularea de lichid în interiorul tunelului carpian

-traumatisme osoase de genul fracturilor

-Acromegalia caracterizată prin creșterea exagerată a extremităților.

-Fumatul care la nivel vascular produce o deteriorare a vaselor sanguine.

Simptomele sindromului de tunel carpian

Simptomele se manifestă sub forma unor dureri ocazionale ale încheieturii mâinii, furnicături, amorțeală  pe care o simțim atunci când scriem, citim sau conducem.

Un simptom des întâlnit este durerea din timpul nopții la nivelul mâinii, urmată de furnicături ale palmei care se răsfrâng și asupra degetului mare, a degetului arătător și a inelarului.

Uneori simptomele se pot ameliora atunci când pacientul scutură mâna energic sau schimbă poziția acesteia.

Pot apărea umflături ale mâinii iar pielea poate fi rece, ușor uscată.

In stadiile mai avansate ale bolii, pacientul nu mai poate face mișcări care necesită finețe-spre exemplu încheierea nasurilor de la cămașă sau rotirea linguriței în cana cu ceai.

Diagnosticul sindromului de tunel carpian

Examenul clinic alături de testele electrofiziologice sunt menite să confirme sau nu leziunea de la nivelul tunelului carpian. Există dealtfel și alte investigații care pot ajuta medicul în stabilirea diagnosticului: radiografiile recomandate pentru traumatismele osoase sau în caz de fracturi, ecografiile, rezonanța magnetică nucleară  care ne poate oferi date suplimentare privind depistarea unui posibil adenom, a problemelor de circulație sau a îngustărilor de tunel carpian. In stabilirea diagnosticului un rol important îl au și analizele de laborator.

Pentru determinarea precisă a bolii este necesar ca datele clinice și cele paraclinice să fie corelate corespunzător.

Cu alte cuvinte în cazul sindromului de tunel carpian, toate datele sunt importante pentru a se concretiza într-un diagnostic corect.

Tratamentul pentru sindromul de tunel carpian

Pentru tratarea acestei afecțiuni este nevoie de consultul unui medic neurolog, reumatolog și mai apoi a unui specialist în kinetoterapie.

In stadiile incipiente ale bolii opțiunile terapeutice sunt diverse și pot fi combinate între ele. Atunci când simptomele sunt ușoare, evoluția bolii poate fi ameliorată printr-o rutină ce are ca obiectiv protejarea încheieturii mâinii. In unele cazuri sunt necesare orteze sau în caz de durere (inflamație) sunt necesare uneori administarea unor medicamente cu spectru antiinflamator.

Tratament nechirurgical în cazul sindromului de tunel carpian

Pe lângă alte tratamente recomandate de medicul specialist, rolul procedurilor de reabilitare medicală este de a reda utilitatea mâinii. Pacientul în funcție de stadiul bolii, poate să aibă dificultăți în executarea treburilor zilnice. Evoluția sindromului de tunel carpian este progresivă, dacă nu se respectă măsurile de prevenție și tratament.

Așa cum menționam și mai sus, terapiile combinate au rolul de a reduce inflamația și implicit pacientul își va recăpăta mobilitatea mult dorită. Kinetoterapia, fizioterapia, terapia laser și masajul medical au rolul de a îmbunătăți considerabil starea de sănătate a pacientului care suferă de sindromul tunelului carpian.

Kinetoterapia și sindromul de tunel carpian. Eficiență dovedită clinic.

Metodele de fizioterapie au rolul de a reduce inflamația la nivelul încheieturii mâinii, permițând astfel o creștere a mobilității și sporind randamentul vindecării. Exercițiile speciale de mișcare și tonifiere a mâinii au rolul de a reda mobilitatea pierdută și astfel tratamentul poate fi de un real succes. La o anumită perioadă de timp, este necesar un nou consult pentru a păstra în limite rezonabile  progresul oferit de aceste terapii care se dovedesc extrem de utile în combaterea sindromului de tunel carpian.

De ce sunt necesare combinarea terapiilor în sindromul de tunel carpian?

Un tratament de recuperare eficient este supus unor reguli stricte, care  determină de fapt eficiența tratamentului. Fiecare procedură are un rol determinant și astfel terapia combinată ne ajută să progresăm  și să ne atingem obiectivele într-un scurt interval de timp. Terapia combinată implică proceduri specifice fiecărui pacient în funcție de stadiul bolii. Astfel unele proceduri sunt menite să reducă inflamația iar altele cresc forța musculară și mobilitatea. Impreună aceste proceduri maximizează șansele de recuperare și astfel de abordări moderne sunt cheia spre vindecarea completă.

Evexiaapp este o aplicație de programări medicale care pune la dispoziția ta medici din mai multe domenii medicale, inclusiv kinetoterapeuti care te pot ajuta cu rezolvarea problemelor tale de sănătate.